SCMD VERSUS INTERNATIONALA A IV-a MAFIOTA

In atentia tuturor membrilor SCMD
Doamnelor si domnilor colegi,
Joi, 11 aprilie a.c., un expert al Pentagonului in probleme romanesti a avut o discutie la sediul central cu reprezentantii Departamentului Relatii si conducerea SCMD. Isi putea imagina cineva, cu un an in urma, ca este posibil asa ceva?
Isi imagina cineva cu 3 ani in urma ca va apare un sindicat al rezervistilor care sa grupeze militari in rezerva si retragere din toate structurile sistemului national de aparare? Un singur nebun credea ca este posibil si a fost sustinut, din loialitate, de o mana de nebuni, chiar daca nu credeau decat pe jumatate. Astazi SCMD este o forta care ingrozeste Puterea si nu numai.
Isi imagina cineva, in urma cu doi ani, cand s-a declansat razboiul de imagine impotriva “nesimtitilor cu pensii nesimtite de 20 de milioane”, cand intreaga populatie, in frunte cu pensionarii civili, a fost asmutita impotriva rezervistilor, ca alaturi de SCMD vor veni reprezentanti ai tuturor categoriilor socioprofesionale si de varsta, inclusiv cele mai puternice federatii ale pensionarilor civili?

Astazi, Consiliul National al Societatii Civile (CNSC) este o forta de care se teme toata lumea, si in tara si in afara.
De ce se tem? Sa nu devina o forta politica, in masura sa mature asa zisa clasa politica, cu alte cuvinte sa nu devina A TREIA FORTA, iar politicienii, pentru care 30 000 de oameni sau 187 000 cati am fi toti daca am fi la un loc, nu reprezinta nimic la vot, si-au schimbat opinia, in momentul in care au fost pusi sa discute cu SCMD ca parte a CNSC (aviz deci, manipulatilor nostri, de catre reprezentantii Puterii: ca SCMD , ii speriem, nu-i speriem, dar ca CNSC i-am ingrozit de moarte).

Ce a aflat expertul american la sediul SCMD:

1. Ca 80% din membrii SCMD sunt, potrivit legilor romanesti, mobilizabili




2. Ca foarte multi au cursuri de specialitate in Occident. Cu alte cuvinte sunt fostii profesionisti, dati afara si inlocuiti in Armata, Interne, Servicii, de servili si tuteri de partid, promovati pe calea indirecta




3. Ca in Romania se desfasoara un experiment privind distrugerea capacitatii de riposta militara, datorita faptului ca in aceasta tara, clasa politica este stupid de servila, interesele meschine, individuale si de grup primand in fata intereselor statale si nationale. Ca odata acest experiment reusit, va fi precedentul, care va permite extinderea procesului in toate statele UE si NATO, ca si in Rusia si statele satelit. Dovada? Anuntul Basescului din decembrie 2010 ca in Romania “militarii au inteles necesitatea sacrificiului” a facut ca in ianuarie 2011 legile basesciene antimilitare sa fie promulgate in Ungaria. Armata ungara a iesit in strada iar SCMD si-a oferit sprijinul militarilor unguri. Alta dovada? Vicepresedintele cu probleme media a prezentat in sinteza atacurile media care s-au dezlantuit astazi in SUA impotriva militarilor americani, a rezervistilor, impotriva drepturilor lor la pensie si demnitate. In concluzie, SCMD este, in extremul Est, prima linie de aparare a militarilor NATO
   




4. Ca rezervistii romani, militarii si politistii, au fost tranformati prin lege in asistati social, in loc de pensii militare de stat, ei primind astazi “ajutoare sociale lunare de stat”. Cu alte cuvinte ca fostii militari si politisti au devenit paria in propria lor tara




5. Ca SCMD a acuzat, de la infiintare, de aceasta politica vizand destructurarea societatii si a statului, nu guverne straine ci mafia transnationala a marilor asasini economici gen Bechtel, Franklin Templeton, mai nou Chevron, Gold Corporation, etc, a caror actiune transpune in practica principiul germanului Leopold Kohr, cu referire la state: “tot ce este mic este minunat”.




6. Ca aliatii SCMD in batalia pentru supravietuirea rezervistilor romani, a natiunii romane si a statului roman, sunt in mod firesc, militarii din toate statele amenintate ca fiind prea mari si prea puternice si liderii acestor state, gen Obama sau Putin, in lupta impotriva dusmanului comun




7. Ca dusmanii SCMD sunt coruptii, nu numai din Romania ci din toate aceste state, inclusiv functionarii americani din “Beltway” care nu indraznesc sa ia mita in SUA dar iau mita de la tiranozaurii statelor din estul Europei, carora le asigura sustinerea prin rapoarte favorabile, iar daca acest proces de extindere in marile democratii occidentale a ceea ce SCMD numeste Internationala a IV-a Mafiota, nu va fi stopat acum, in scurt timp cancerul intern va lovi toate statele membre NATO si UE. Cu ingrijorare SCMD atentioneaza asupra unor iesiri ale ambasadorului Gittenstein care pare a pune interesele firmei de familie Chevron deasupra intereselor Departamentului de Stat al SUA. Intr-o tara normala, nu condusa de complici, experti intr-ale coruptiei, acesta ar fi primit de mult atentionarea pe care Michael McFaul a primit-o la Moscova. Dar in Romania nu mai este nimic normal, totul se desfasoara in afara legislatiei europene, in afara tratatelor de aderare la NATO si UE, in afara Constitutiei, in afara legii, la bunul plac a unui regim paramilitar
   SCMD considera ca trebuie sa primeze atat apararea intereselor partenerului strategic al Romaniei cat si promovarea unor relatii stranse cu partenerii regionali. Din acest punct de vedere, dezavantajul lui Putin fata de Obama, ar fi doar faptul ca statul pe care-l reprezinta se afla la granita spatiului romanesc si inca mai ocupa teritorii romanesti rapite in epoci istorice condamnate de comunitatea internationala, iar noi, ca militari, spre deosebire de politicienii de doi bani, nu suntem si nu vom fi dispusi niciodata la “sacrificii istorice”. In politica insa, intelegem mai bine decat oricine ca prietenii de astazi pot fi adversarii de maine si invers
   




8. Ca SCMD nu intentioneaza sa isi depasesca misiunile trasate militarilor de Constitutie, dar, ca aparator al natiunii, a inceput organizarea pentru lupta a societatii civile, Consiliul National al Societatii Civile (CNSC) grupand sute de sindicate si ONG-uri care totalizeaza, prin membrii cotizanti ai fiecarei structuri aderente, circa 6 milioane de voturi
   




9. Ca CNSC vrea sa scoata din pozitia de arbitru cea mai antidemocratca, antieuropeana, secesionista de tip apartheid si fascistoida forta politica din Romania – UDMR, alimentata de banii marelui asasin economic al natiunilor americana si britanica, George Soros, oferind Opozitiei din Romania o alianta reciproc avantajoasa sub forma mai mult decat democratica si europeana a unui Contract Social.
   




10. Ca SCMD se straduieste sa contracareze razboiul psihologic si imagologic declansat de camarila basesciana impotriva poporului roman, inclusiv prin schimbare de mentalitati, intentionand sa scoata cetatenii in strada, intr-un mars si un miting de protest, de 1 Mai, a.c., in conditiile in care Puterea stimuleaza fuga de munca si consumerismul, ca premise ale dezinteresarii politice




11. Ca SCMD apara la ora actuala nu numai interesele militarilor si politistilor in rezerva si activi ci ale tuturor cetatenilor Romaniei




12. 
    Ca SCMD, desi penetrat, “ciuruit”, de agenti ai Puterii, care incearca sa-i manipuleze membrii, pe crize de orgolii, ambitii retrezite la viata si stimularea cu promisiuni de viitoare mariri, nu numai ca va rezista internelor ratoieli stupide, deoarece Comitetul Director va pune la dispozitia tuturor membrilor sai cea mai puternica arma - intrebarea “Cui foloseste?” (cutare manifestare, cutare ratoiala, cutare interpretare sau acuza) dar va invinge pentru ca insasi armata urmaritorilor incepe sa constate cu groaza ca SCMD a avut dreptate si ca este singura solutie.
    Acestea fiind zise, in numele singurei realitati care exista, imi ingadui, doamnelor si domnilor, sa va retransmit invitatia de a iesi in strada pe 1 Mai, pentru ca si Opozitia si Puterea si strainatatea sa inteleaga ca nu se mai poate “nimic de noi, fara de noi si in absenta noastra"!
    
    Honor et Patria! Vae victis!
    PRESEDINTELE SCMD,
    Col. (r) dr. Mircea DOGAR- ARTICOL PRELUAT SI PRELUCRAT DE cpt MACARAN FANEL

ROMANIA INCOTRO ?

Patru scenarii

Unul dintre aspectele fascinante ale si­tua­ţiei actuale din România constă în faptul că aproape nimeni dintre cei care participă activ la bătăliile po­li­tice nu conştientizează contextul în care ne aflăm.

Am mai încercat să atragem atenţia asu­pra principalului pericol al viitorului apropiat, dar se pare că toată lumea este preocupată de micile răfuieli meschine din interiorul clasei politice. Mai încercăm încă o dată, în termeni clari şi simpli:

1. Guvernul Boc, la sugestia oficialilor BNR, a fă­cut în aşa fel încât depozitele populaţiei să fie garantate nu de BNR (şi rezerva valutară), ci de guvern. Gu­ver­nul nu are 32 de miliarde de euro pentru a salva de­pozitele populaţiei atunci când sistemul bancar va in­tra în faliment. Recomandăm celor interesaţi de detalii să consulte OUG 131/2010, OUG 13/2011 şi editorialul “BNR garantează nimic” din 11 decembrie 2011. Lăsăm cititorii să găsească singuri mo­tivul pentru care s-a decis ca BNR să fie exone­rat de orice responsabilitate financiară faţă de oa­me­nii care îşi ţin banii la bănci.

2. Sistemul bancar din România este penetrat adânc de băncile greceşti şi austriece, iar statul român este dependent de finanţarea din piaţa interbancară, fiind nevoit să “rostogolească” trimestrial datorii de mi­­liarde de euro pentru a nu intra în insolvenţă.

div>3. Băncile greceşti şi austriece nu au cum să su­pra­vieţuiască unui faliment al Greciei. De fapt, chiar şi pră­buşirea limitată iniţial la băncile greceşti va con­duce la falimente în lanţ în România. Pentru Europa, falimentul Greciei va fi foarte dureros, dar tolerabil în timp ce pentru România (în special deponenţii bănci­lor din România), falimentul Greciei va fi echivalent cu pierderea tuturor banilor depuşi de populaţie.



4. Am intrat în faza în care falimentul Greciei se poate produce aproape oricând. Solidaritate eu­ro­pea­­nă în privinţa situaţiei din Grecia nu există, iar sutele de miliarde care au fost promise pentru ameliorarea situa­ţiei şi aşa nu s-au plătit. Banca Mondială sugerează ţărilor în curs de dezvoltare din Uniunea Europeană “să se pregătească pentru ce-i mai rău”, iar agenţia Fitch consideră că 20 martie 2012 are şanse reale să fie ziua falimentului Greciei. Nu avem un glob de cris­tal pentru a şti exact ziua şi ora în ca­re se va declanşa dezastrul, dar ceea ce ştim este că mo­mentul în care milioane de români o să se tre­zeas­că fără banii strânşi în conturi este aproape.


Situaţia poate evolua după patru scenarii şi acum am ajuns într-un moment al deciziilor care vor avea consecinţe deosebit de serioase.


Scenariul 1:Situaţia politică de la Bucureşti se stabilizează fără schimbări majore. Guvernul Boc (în formă remaniată sau nu) rămâne la putere şi continuă să acţioneze aşa cum a acţionat până acum. Şansele ca guvernul care a aprobat OUG-urile în baza cărora românii vor ră­mâne fără banii depuşi la bănci, să facă ceva pentru a salva populaţia sunt absolut nule. Suntem siguri că printre liderii opoziţiei există suficiente persoane care consideră că o astfel de evoluţie a evenimentelor este una pozitivă, deoarece le va permite accesul facil la putere, dar ei nu conştientizează faptul că în condiţiile unei distrugeri totale a sistemului financiar şi economic, corelate cu imposibilitatea de a plăti pensii şi salarii, opoziţia nu va ajunge la guvernare.

România va ajunge să fie guvernată direct de FMI sau de orice altă organizaţie dispusă să ofere resursele financiare necesare supravieţuirii zilnice a populaţiei.



Precizări importante:1. UE nu va avea nici resurse şi nici interes să-şi asume rolul de guvernator extern.

2. Nu va fi cazul unei influenţe “soft” cu negocieri, delegaţii şi acorduri discutabile. Vom avea o guvernare externă în toată regula, iar opozanţii de astăzi vor trebui să se obişnuiască cu ideea că noua adresă a guvernului român este 19th Street din Washington.
Guvernarea externă nu înseamnă că Jeffrey Franks va semna Ordonanţe de Urgenţă. Guvernarea externă înseamnă că şefii lui Jeffrey Franks decid numele pri­mu­lui ministru, iar clasa politică se conformează sau se confruntă cu sute de mii de oameni flămânzi în stradă.


Scenariul 2:Actuala opoziţie reuşeşte, cu ajutorul trădătorilor din cadrul coaliţiei de guvernare, să dea jos guvernul Boc şi se instaurează un minunat guvern roş-galben. Luând în consideraţie faptul că arhitecţii multora dintre schemele “băieţilor deştepţi” din energie, gaze şi finanţe au fost create şi susţinute de către personaje deosebit de influente din PSD şi PNL, şansele ca noul guvern să lichideze schemele de finanţare a “băieţilor deştepţi” şi să forţeze BNR să garanteze depozitele populaţiei (asta în cazul improbabil în care Isărescu mai are bani) sunt infime.

Mai mult decât atât, dacă va fi creat precedentul schimbării guvernelor la ie­şi­rea în stradă a câtorva mii de oameni, în mod garantat vom asista la situaţia în care imposibilitatea plăţii pensiilor şi salariilor, cuplată cu pierderea depo­zi­te­lor bancare, vor genera proteste la care vor participa nu câteva mii, ci sute de mii de persoane.

Finalul scenariului va fi identic: România va fi guvernată de cei care vor fi capabili să o finanţeze.


Scenariul 3:Crearea unui guvern de tehnocraţi. În cadrul opo­zi­­ţiei există personaje îndeajuns de inteligente să înţelea­gă lipsa de popularitate a propriilor lideri şi dispreţul general faţă de clasa politică care există în societate.

În aceste condiţii, una dintre ideile pe care le pot rea­li­­za cu complicitatea unor trădători din PDL ar fi cre­a­rea unui guvern de tehnocraţi care să le ofere o credi­bilitate temporară şi siguranţa faptului că nimeni nu se va atinge de fluxurile financiare ale “băieţilor deştepţi”.

Tehnocratul ideal care dispune de o reputaţie impecabilă, care i-a fost creată prin eforturile “unităţii informaţionale” infiltrate în mass-media, este Mugurel Isă­rescu. Deşi suntem siguri că el însuşi nu-şi doreşte să ajungă în această situaţie, s-ar putea să nu aibă de ales, în condiţiile în care suficiente persoane influente vor ajunge la concluzia că situaţii disperate necesită măsuri disperate.

Rezultatul guvernării tehnocratice va fi la fel de dezastruos ca şi al unei guvernări politice. Distincţia “politic”-”tehnocratic” contează numai atunci când tehnocraţii nu au dosare de blocat, “poliţe” de plă­tit, favoruri de întors sau epoleţi ascunşi sub sacou. Guvernarea tehnocraţilor se va sfârşi cu dezastrul economic, pierderea banilor populaţiei din bănci şi introducerea guvernării externe.
Actuala clasă politică trăieşte cu impresia greşită că finanţatorii externi vor fi forţaţi prin natura lucrurilor să negocieze cu cei care vor fi la guvernare la Bucureşti.

Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Finanţatorii externi au suficiente resurse umane pentru a-i şunta pe toţi politicienii de la Bucureşti şi au mai existat ţări în care s-a făcut această manevră. Învăţarea istoriei este utilă pentru toată lumea.
Posibilitatea de a evita această situaţie există, dar numai în condiţiile în care se realizează



scenariul 4:
Fie prin decizia volitivă a preşedintelui, fie prin con­sensul clasei politice, la butoanele economiei (nu contează care va fi funcţia oficială) trebuie să ajungă persoane care nu sunt grevate de obligaţii faţă de foşti şi ac­tuali securişti. Dacă aceşti oameni noi vor avea posibilitatea să demonteze total caracatiţa “băieţilor deş­tepţi”, întorcând în ţară fluxurile financiare care astăzi alimentează buzunare private, şi vor aplica câteva co­rec­ţii dure sistemului bancar (inclusiv BNR), atunci exis­tă posibilitatea ca România să nu ajungă să fie guvernată în totalitate din exterior, pensiile şi salariile să fie plătite, iar cetăţenii să nu-şi piardă banii depuşi la bănci.
Fereastra de oportunitate pentru acest scenariu pozi­tiv aproape s-a închis. Dacă nu vom vedea schim­bări în viitorul imediat, atunci ne va aştepta unul dintre scenariile tragice descrise mai sus.